IRIS GERMANICA – tehnologia de cultura
Daca vreti fluturi multicolori si arome invidiate de cei mai pretentiosi parfumeri, plantati in gradina IRISI! Din zori de primavara pana in miez de mai, aceste plante, pe cat de elegante, gratioase, superbe, spectaculoase pe atat de modeste in pretentii, vor colora gradina voastra in nuante pastelate, irizante, puternice sau stralucitoare.
Nu vom intra in amanunte strict tehnice, dar va putem spune ca Irisul germanica fie ca este scund, mediu, inalt sau voluminos, poate sta la loc de cinste si drept bordura, si in plan secund, poate sta singur in colturi luminoase de gradina, sub conifere sau laolalta cu rodhodendronii, cu bulboasele, etc., pentru ca el se potriveste cu oricine din lumea vegetala. Dupa ce florile se vor fi trecut, sulitele frunzelor de un verde crud, sau inchis, de un verde pastel sau dungate (variegate),vor tine companie plantelor perene si anuale de vara si de toamna.
Doar este un cavaler.
Ingrijire: Irisul de gradina nu este o planta pretentioasa: are nevoie de un sol (neutru sau usor acid, Ph 5-6) relativ bogat, bine drenat, pentru ca apa sa nu balteasca. Hranirea nu se va face des ci inainte doar inainte de inflorire si, a doua oara, dupa ce florile s-au trecut, cu purin de buruieni, (buruieni macerate timp de 7-10 zile, si udat in dilutie cu apa de 1:3) cu cenusa de lemn, cam 50 gr/1m2).; Florile fanate vor fi indepartate periodic, iar tijele florale se vor taia de la baza dupa ce perioada de inflorire s-a incheiat.
Important de stiut: inainte de hranire vom uda bine plantele, pentru ca elementele hranitoare din solutiile administrate sa fie usor asimilabile. Udarea se face in functie de gradul de intensitate al precipitatiilor. In verile sau perioadele de uscaciune prelungita vom avea grija sa udam din abundenta, dar nu prea des. Tufele vor fi intretinute, indepartand frunzele uscate, arse sau bolnave. Tufele de irisi vor fi divizate o data la 4-6 ani, pentru a pastra planta viguroasa si a nu permite degenerarea ei.
Irisii germanica sunt rezistenti la ger.
Inmultire si plantare: Irisii se inmultesc prin divizare, de regula toamna tarziu, dupa ingalbenirea frunzelor, sau primavara devreme inainte de pornirea in vegetatie. De fapt, irisul, fiind o planta tare cumsecade si nepretentioasa, va putea fi divizata, plantata si transplantata, in orice perioada a sezonului, chiar si in timpul infloririi.
Divizarea plantei este benefica pentru dezvoltarea ei ulterioara. Se preleveaza bucati din rizom cu 1-2 muguri si cu radacini bine formate. Frunzele se vor scurta pe sfert.
La plantare rizomul trebuie sa fie partial expus, adica partea de sus, „cocoasa” sa fie scoasa la suprafata. Se face o groapa pe fundul careia se face o movilita, pe care se rasfira radacinile,apoi se acopera cu pamant si se taseaza bine. „Cocoasa”, adica partea de rizom ramasa la suprafata, se va acoperi partial cu nisip. Vom avea urmatoarea situatie: radacinile in pamant, rizomul in culcus de nisip. Se uda bine si gata. Se planteaza la o distanta de 12-50 cm unul de altul, pentru a lasa destul loc frunzelor sa se dezvolte (la irisii de talie mare, distanta va fi de 50-80cm). Ca un secret in reusita plantarii este urmatorul sfat: intotdeauna”cocoasa” trebuie sa fie indreptata spre soare (spre sud). In felul acesta, rizomul va fi ferit de prea multa umezeala si rasfatat de soare.
Boli si daunatori: In general irisul este o planta rezistenta la boli si daunatori. Cu toate acestea este bine sa fim pregatiti pentru urmatoarele situatii: inmuierea rizomilor – rizomii sunt stricati, putreziti, si urat mirositor. In acest caz, cu ajutorul unui cater sau unui cutit ascutit indepartam portiunea de rizom afectata odata cu frunzele ingalbenite pt a preveni raspandirea bolii. Aceasta situatie poate fi evitata prin mentinerea plantelor intr-un mediu lipsit de prea multa umezeala (exceptie fac irisii de apa, ensata si sibirica), si prin pudrarea, din cand in cand, cu cenusa de lemn sau praf de carbune.
Pete maronii pe frunze cauzate de o ciuperca: este cea mai comuna boala. In acest caz, pentru a preintampina o astfel de situatie vom tunde irisul, toamna, la aproximativ 5 cm de la nivelul solului.
Daunatori: printre daunatori se numara melcii si limacsii. In acest caz vom presara cenusa si/sau coji de ou maruntite, ace de conifere, zat de cafea. Un alt daunator este musca irisului, care este atat de vorace incat ne poate lasa fara flori. De aceea, primavara devreme, inainte de luna mai, vom stropi plantele in intregime (rizom si frunze) cu un insecticid sistemic , ex. Decis. In timpul anului vom planta pe langa irisi calendula (galbenele) si craite, care vor indeparta acest dusman de la preferatii nostri.
Plantati irisi in gradina voastra si veti fi incantati de rezultat.
